Trei calitati si trei defecte

Articolul de astazi isi are originea intr-o intrebare care mi-a fost adresata acum cativa ani, in sala de mese de la cabana Dochia, si anume “care consider ca sunt cele mai importante trei calitati si trei defecte ale mele”. Cum insa toata discutia a avut loc undeva inspre dimineata, cand toate sticlele de pe masa erau deja aproape goale, iar Mos Ene ne tot dadea tarcoale de cateva ore bune, chiar nu imi mai amintesc ce am raspuns atunci, dar intrebarea in sine mi s-a parut cat se poate de interesanta, asa ca am retinut-o si, de-a lungul timpului, am tot incercat sa raspund la ea, comparand de fiecare data raspunsurile pe care le dadeam cu cele pe care le dadusem cu alte ocazii, in trecut. Si, cum aici, pe blog, sunt inca la inceput de drum, iar scopul meu principal din acest moment este sa te ajut sa ma cunosti cat mai bine, m-am gandit sa incerc sa vin cu un nou raspuns, actualizat la zi, chiar aici, in cadrul acestui articol. — Cred ca ar trebui sa incep cu faptul ca, chiar si in cele mai grele sau delicate momente, reusesc sa imi pastrez cumpatul, sa gandesc rational si sa imi controlez sentimentele. Si, probabil, cel mai bun exemplu in acest sens il reprezinta Craciunul anului 2004, cand viata mea s-a schimbat, intr-o singura zi, la 180 de grade. Pe 23 decembrie eram un om fericit – aveam propria mea afacere (care tocmai incheiase anul cu un profit frumusel), un apartament (complet mobilat si utilat) in centrul Iasului si, poate mai important decat toate astea, o prietena la care tineam, in care aveam incredere deplina si care, speram eu, imi impartasea sentimentele. Pe 24 decembrie, in ajunul Craciunului, am primit “cel mai frumos cadou din lume” si, intr-o singura zi, am ramas fara firma, fara casa si, evident, fara prietena care a fost cea care “a facut toate acestea posibile”. E drept, tradarea ei m-a durut enorm, mult mai mult chiar decat pierderea materiala suferita, dar am realizat ca a ma lasa prada sentimentelor si a face o scena (de mai mica sau mai mare amploare) nu mi-ar aduce inapoi niciunul din lucrurile pe care le-am pierdut, ci doar m-ar face sa arat ridicol (in cel mai bun caz), sau sa ajung pentru o perioada, mai lunga sau mai scurta, la racoare (in cel mai rau caz), asa ca am ales sa fiu personajul pozitiv, sa iert, sa las toata acea perioada din viata mea in urma si sa merg mai departe, concentrandu-ma pe ceea ce aveam de facut pentru a reusi sa-mi recladesc viata, pornind de la zero. O a doua calitate pe care as alege-o ar fi, probabil, perseverenta si determinarea, atunci cand vine vorba de realizarea visurilor si planurilor mele; tin minte chiar ca, pentru multi ani, citatul meu preferat a fost “winners never quit and quitters never win”.